Ce se întâmplă atunci când lăsăm copiii să greșească?

Nu mă înțelegeți greșit — nu îmi doresc să-mi văd copiii sau elevii eșuând. Îmi doresc să îi văd reușind. Dar știu că succesul cere multe încercări, nereușite și lecții învățate din greșeli.

Haideți să vă spun o scurtă poveste.

Experiența Târgului de Crăciun

Acum doi ani, am organizat un proiect numit „Târgul de Crăciun” cu o clasă formată din elevi cu vârste mixte, copii între 7 și 10 ani. I-am împărțit în grupuri pentru a crea produse de Crăciun și le-am explicat că una dintre reguli era să folosească materiale reciclabile, ca să nu fie nevoie să cheltuiască bani pe materiale.

Doi elevi au refuzat să respecte această regulă spunându-mi: „Vrem să facem personajele dintr-un joc video din plastilină. Le vom pune căciulițe de Crăciun, ca să se potrivească temei proiectului, dar nu vrem să renunțăm la ideea noastră.”

Le-am explicat că toată lumea trebuie să respecte regulile, dar mi-am dat seama repede că nu aveau de gând să cedeze. Așa că le-am spus că vor trebui să suporte costul plastilinei. Ei voiau să-și testeze ideea, iar eu am realizat că, dacă nu le permiteam, probabil ar fi renunțat sa lucreze la proiect.

Am decis să-i las să lucreze împreună la ideea lor, asigurându-mă că nu cheltuiesc prea mult pe plastilină, deoarece era posibil să nu-și recupereze banii. Voiam totuși ca această experiență să fie o lecție pentru ei.

La târgul de Crăciun, elevul mai mic a lipsit. Deși a rămas singur, celălalt elev a reușit să vândă toate produsele, însă, după ce au acoperit costurile, profitul a fost mic. În săptămâna următoare, în cadrul orei de reflecție, am discutat despre ce a mers bine și ce nu. Au menționat și ei suma pe care au câștigat-o la târg, la fel ca și ceilalți, însă nimic mai mult. I-am felicitat pentru curajul de a-și testa ideea, chiar dacă proiectul lor nu a fost prea profitabil.

Totuși, am crezut că elevul mai mic, care lipsise de la eveniment, nu a învățat mare lucru.

Doi ani mai târziu

Să vedem însă ce s-a întâmplat anul acesta. Elevul mai mic, cel care lipsise de la Târgul de Crăciun, este acum printre cei mai mari din clasă și participă din nou la acest proiect. Ca și înainte, regula de a folosi materiale reciclabile era valabilă.

Când a observat că un grup adusese plastilină pentru a face un Moș Crăciun, s-a apropiat de masa lor și le-a spus că, deși e distractiv să lucrezi cu plastilină, în acest caz nu e tocmai o idee bună. Le-a explicat că, dacă cumpără materiale în loc să refolosească, profitul echipei va fi mai mic. Le-a povestit că și el încercase asta înainte și că echipa lui câștigase foarte puțin, în timp ce grupurile care au folosit materiale reciclabile câștigaseră mai mult, pentru că nu a trebuit să cheltuiască nimic pe materiale.

Am rămas uimită. După doi ani, își amintea. Învățase — nu dintr-o lecție sau dintr-o regulă, ci din experiență. A greșit, a reflectat și a învățat.

Privindu-l cum îi îndruma cu încredere pe ceilalți, mi-am amintit cât de important este să le permitem copiilor să riște și să învețe din propriile alegeri. Iar dacă va greși din nou, va fi, cu siguranță, dintr-un alt motiv — și va învăța și mai mult.

De ce contează greșeala

Povestea de mai sus ilustrează puterea repetiției: a încerca, a greși, a reflecta și a învăța — pentru că așa se întâmplă creșterea și succesul real.

A le permite copiilor să greșească din când în când este o parte importantă a procesului lor de învățare, deoarece le oferă ocazia să-și dezvolte abilități de rezolvare a problemelor și încrederea în sine. Învățarea este un proces — durează.

Rolul nostru, ca părinți și profesori, este să-i sprijinim pe copii și să-i ajutăm să se ridice din nou, nu să-i oprim din a greși. Această abordare îi învață că este în regulă să ceară ajutor și că nu e nicio rușine în asta. Creează un mediu sigur, în care pot explora, greși și evolua.

Cum putem sprijini acest proces

1. Ne concentrăm pe comportament, fără a pune etichete. Este important să evităm etichetarea copiilor, cum ar fi: „Ai fost încăpățânat.” În schimb, ne concentrăm pe comportament: „Avem reguli pe care toată lumea trebuie să le respecte. Hai să ne gândim cum ai putea face rost de bani pentru a cumpăra plastilina.”

2. Recunoaștem efortul. Felicitându-i pentru că și-au testat ideea, le-am arătat elevilor mei ce au făcut bine, astfel încât să poată recunoaște ce comportamente merită continuate — nu doar unde au greșit.

3. Îi lăsăm să gestioneze riscuri mici de timpuriu. Învățarea despre bani implică inevitabil greșeli, și e mult mai bine să-i lăsăm pe copii să le facă acum, cu sume mici, decât mai târziu, când consecințele sunt mai mari. De aceea, încurajez toți părinții să le ofere copiilor o mică alocație săptămânală, pentru a învăța gestionarea banilor și responsabilitatea financiară.

4. Ghidăm reflecția, fără a judeca. După ce apar greșeli, așteptăm puțin până se liniștesc lucrurile, apoi discutăm împreună cu copiii despre ce s-a întâmplat, pentru ca ei să poată vedea ce ar putea face diferit data viitoare. De exemplu, în loc să spunem „Ți-am spus eu!”, spunem: „Ce ai învățat?” sau „Ce vei face diferit data viitoare?” Astfel, accentul rămâne pe creștere. În felul acesta, alegerile făcute în cadrul târgului sau gestionarea unei alocații devin lecții practice de viață, care îi ajută să ia decizii financiare mai bune pe viitor.

Încercați aceste strategii și veți începe să vedeți cum se schimbă lucrurile ca prin magie. Dar nu uitați: adevărata învățare cere timp și multe încercări.