Numerarul – Partea 2: Va dispărea numerarul?

Sunt în primul an de la lansarea produsului „Kitul de Alocație Junior”, un instrument extrem de valoros pentru familiile cu copii cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani. 

Pentru cei care nu sunt încă familiarizați cu acest produs, kitul oferă părinților un ghid practic pentru a-și ajuta copiii să învețe să își gestioneze banii folosind o sumă mică, denumită alocație. Astfel, copiii își dezvoltă nu doar comportamente financiare sănătoase, ci și valori solide în relația lor cu banii. În același timp, acest produs de educație financiară promovează o abordare echilibrată a învățării, fără a se baza pe mecanisme de pedeapsă sau recompensă. 

Acest model funcționează de generații în țările dezvoltate, deoarece oferirea unei alocații regulate le dă copiilor ocazia să experimenteze, în situații reale și cu risc scăzut, consecințele deciziilor lor și, totodată, deschide calea unor discuții valoroase despre bani în familie. 

Cu toate acestea, deși mulți părinți înțeleg valoarea acestui produs în educația financiară a copiilor lor, majoritatea se lovesc de o problemă practică: oferirea banilor în numerar. 

În acest context, în care avem un produs destinat copiilor mici, de până la 8 ani, aș dori să explic de ce consider exagerată perspectiva potrivit căreia utilizarea banilor cash este o abordare depășită. De asemenea, voi explica de ce cred că, la această vârstă fragedă, banii fizici reprezintă cea mai potrivită soluție pentru dezvoltarea primelor competențe financiare.

Există, într-adevăr, o creștere constantă în utilizarea plăților digitale (card, telefon, online) și o descreștere a utilizării numerarului, atât la nivel european, cât și global. 

În acest context, merită să ne uităm la datele din zona euro, care arată că în 2024 aproximativ 50% din plățile din magazine încă se făceau în numerar, conform BCE. 

Cum arată tranziția către o societate fără numerar (cashless) în alte țări

Pentru a înțelege mai bine această direcție, merită să ne uităm la experiența altor țări. 

Există țări din Uniunea Europeană, precum Suedia sau Norvegia, unde tranziția către plăți în întregime digitale este într-adevăr foarte avansată. Totuși, chiar și în astfel de state, autoritățile și băncile recomandă cetățenilor să păstreze o sumă mică de numerar acasă, ca „backup” în situații de urgență, precum pene de curent, atacuri cibernetice sau blocaje temporare ale sistemelor de plată.

Haideți să vedem de ce ne-am dori o trecere de la numerar la plăți digitale și în ce condiții este posibil acest lucru.

În primul rând, plățile digitale avantajează statul prin faptul ca facilitează combaterea evaziunii fiscale printr-o mai bună trasabilitate a tranzacțiilor. De asemenea, companiile au propriile lor interese în utilizarea datelor de consum în scopuri de analiză și marketing. 

Plățile digitale oferă, fără îndoială, numeroase beneficii și la nivel individual: un grad ridicat de comoditate, plăți rapide cu cardul sau telefonul și posibilitatea de a efectua transferuri bancare fără deplasări la ghișeu. Dar ce facem cu cei sceptici, care nu au încredere în modul în care sunt utilizate informațiile generate de plățile digitale? 

Dacă ne uităm la țările care au reușit o tranziție către o societate aproape „cashless”, vedem că acestea sunt, în general, cele în care există un nivel ridicat de încredere în bănci și în instituțiile statului, o infrastructură digitală bine dezvoltată și o populație familiarizată cu tehnologia. 

În schimb, în țări precum România, nivelul de încredere în bănci și în sistemul de stat este încă relativ scăzut, iar îngrijorările legate de monitorizarea tranzacțiilor persistă. Din aceste motive, eliminarea numerarului este dificil de realizat.

La acestea se adaugă și diferențele semnificative dintre mediul urban și cel rural. În zonele rurale, infrastructura este mai slab dezvoltată, iar o parte importantă a populației este îmbătrânită și mai puțin familiarizată cu tehnologia.

Din aceste motive, cred ca este foarte probabil ca România să mențină un sistem hibrid de plăți pentru mulți ani de acum înainte, în care numerarul și plățile digitale coexistă.

O altă țară care, în ultimii 10–15 ani, a avansat rapid către plăți digitale este Australia. Însă date recente (2025–2026) arată o schimbare surprinzătoare: plățile cash au început din nou să crească ușor, după ani de scădere, iar aproape jumătate dintre oameni folosesc numerar cel puțin o dată pe săptămână. 

Care sunt cauzele acestei schimbări? Haideți să vedem mai întâi ce impact a avut trecerea către un nivel ridicat al plăților digitale, ca să ne dăm seama ce a stat la baza creșterii nevoii de numerar. 

Un aspect important este efectul reducerii utilizării numerarului asupra infrastructurii de cash, în special asupra rețelei de bancomate (ATM-uri). Pe măsură ce numerarul este folosit tot mai rar, și numărul bancomatelor scade, deoarece costurile de întreținere devin tot mai greu de justificat. Astfel, apare un cerc vicios: cu cât accesul la numerar devine mai dificil, cu atât oamenii îl folosesc mai puțin, ceea ce accelerează și mai mult reducerea infrastructurii.

Și totuși, de ce rămâne numerarul important pentru oameni?

De ce numerarul rămâne important

Chiar dacă tendința globală este spre digitalizare, folosirea numerarului rămâne utilă în mai multe situații:

• Situații de urgență: atunci când sistemele digitale nu funcționează, numerarul devine o plasă de siguranță, similar cu o lanternă într-o casă cu electricitate: nu o folosești zilnic, dar este esențială când ai nevoie.

• Accesibilitate: pentru persoanele în vârstă sau pentru cei care nu folosesc tehnologia.

• Controlul cheltuielilor: este dovedit că numerarul ajută la reducerea cumpărăturilor impulsive și la un control mai bun al bugetului personal.

• Confidențialitate: în situațiile în care nu se dorește existența unei urme digitale a tranzacțiilor (de exemplu, anumite servicii medicale, juridice sau financiare).

• Educația financiară: nu în ultimul rând, numerarul este un instrument util pentru a-i învăța pe copiii mici cum să gestioneze banii și să își dezvolte responsabilitatea financiară, prin oferirea unei alocații. La această vârstă, este important ca procesul să fie vizibil și concret. Ulterior, după ce înțeleg mai bine cum funcționează banii, în general, în jurul vârstei de 13 ani, pot face trecerea către plățile digitale. 

Concluzie

În concluzie, am observat că, în România, încă nu este cazul să vorbim despre o tranziție completă către o societate fără numerar (cashless).

Experiența altor state care au făcut acest pas arată clar că există o nevoie reală de numerar în anumite situații. Fie că vorbim despre persoane care își doresc mai multă confidențialitate, despre nevoia de a economisi pentru situații de urgență sau despre utilizarea banilor cash ca instrument de gestionare a bugetului, numerarul rămâne relevant. De asemenea, banii fizici sunt utili și în contextul educației financiare a copiilor mici, pe care dorim să îi învățăm încă de la vârste fragede cum să își gestioneze resursele.

O societate care înțelege această nevoie își va dezvolta disciplina de a retrage periodic o sumă de bani cash pentru situațiile care necesită astfel de plăți, beneficiind în rest de confortul plăților digitale. În același timp, ne dorim politici publice echilibrate, care să asigure atât funcționarea infrastructurii de numerar, cât și dezvoltarea alternativelor digitale.

Pe măsură ce o țară devine mai digitalizată, iar numerarul este folosit mai rar, constatăm că acesta din urmă doar își schimbă rolul: din mijloc principal pentru plățile zilnice, într-unul util în situații ocazionale.